Castelul Mocioni

Pe malul Mureșului, într-un parc de aproape nouă hectare, se află unul dintre cele mai impunătoare conace din zona Aradului. Prima reședință boierească de aici a fost ridicată la începutul secolului al XIX-lea de baronul Fechtig-Fechtenberg. În 1858, domeniul a fost cumpărat de Antoniu Mocioni de Foen, dintr-o familie de mari proprietari cu rădăcini aromâne, care avea alte moșii importante în Banat. Sub el, arhitectul Mór Kallina — cel care a semnat și alte reședințe Mocioni, de la Foeni la Căpâlnaș — a dat castelului, în jurul anului 1860, forma pe care o cunoaștem astăzi: corp central cu o sală de arme și șemineu, terase cu blazonul familiei sculptat în relief pe două dintre fațade, și o seră unicat, aflată în parcul dendrologic.

Lângă castel, Antoniu Mocioni a ridicat și o biserică, dar și o școală pentru copiii din Bulci — o grijă pentru comunitate care a rămas parte din memoria satului.

Anii de glorie. De-a lungul timpului, domeniul de la Bulci a fost vizitat de nume importante ale epocii: Vicențiu Babeș, Andrei Șaguna, Franz Liszt, regele Carol I. Sub ultimii doi proprietari — Antoniu și fiul său adoptiv, Ionel Mocioni-Stârcea — castelul a cunoscut o perioadă intensă, regele Carol al II-lea venind adesea aici la vânătoare, Antoniu Mocioni fiindu-i maestru de vânătoare. După 1940 au fost amenajate camere speciale pentru Regina Elena și Regele Mihai I.

Declinul. Odată cu instaurarea regimului comunist, moșiile lui Ionel Mocioni-Stârcea au fost confiscate. După 1953, clădirea a fost transformată în spital de neuropsihiatrie, iar mai târziu în sanatoriu TBC — funcție păstrată mult timp sub administrarea Spitalului Județean Arad. Astăzi, castelul e clasat monument istoric, dar se află într-o stare avansată de degradare: acoperișul e prăbușit parțial, iar vegetația sălbatică a cuprins o mare parte din clădire.